Singura Dorinta

Nesăbuit tu treci prin viaţa... Umbra-ţi trece pe pământ... Peste'acele mari oceane de cadavre dulci-amare'n care noi, familia ta printre gratii am putea vizite să-ţi facem noi şi doar, doar aşa am putea să ne plafonăm cumva.

Asta vrei? Tu?! Tinere! Să-ţi trăieşti amara viaţa care pare că răsare peste zidurile reci, ca de gheaţă... Peste'acele ziduri mari, ghimpate şi 'ntepate... ?

De ce tu refuzi acea viaţă scurtă şi'mbăiată'n care ai putea ca un rege să trăieşti, femeile să le domnesti? Ştiu că îţi doreşti acum pe'acea blondă înfocată, dar trecutul poţi să-l ştergi?
Ah... Degeaba-ai încerca ştii şi tu că nimic n-ar mai putea să reiasă'n viaţa ta. Ştii şi tu că ai putea liniştit de te-ai afla bani, femei, poate maşini să re'nvii şi să le ai asta doar dacă tu te-ai cuminţenia s-o emani.

Fii bărbat, nu fi femeie muşcă'adânc cu colţii tăi din acele bogaţii ce s'aştearna'n faţa ta... Poţi mai mult şi tu ştii asta şi familia şi chiar eu.. Nu-ţi dezamăgi orgoliul ce se zbate anevoios în pieptul tau armonios. Am încredere în tine, dragă "vere".

De la mine pentru tine am scris această mică "poezie"